Ştiu,
o să sune ciudat, dar aşa s-a întâmplat… am fost la vrăjitoare. Să nu credeţi
că am avut vreo clipă intenţia de a face un astfel de drum, pur şi simplu
întâlnirea s-a produs de la sine. Nu mă dezic de această întâmplare, vreau doar
să prezint faptele aşa cum s-au petrecut, nu am ochi format critic, nu am ochi
format ştiinţific, nu am ochi format tabloid, privirea mea este vie şi atunci
când surprinde povestea încearcă să nu scape nimic.
Eram
pe la Obor ,
simţeam că mă topesc, privirea rătăcea printre cărţile lui nea Gică, anticarul
de pe scările pasajului, nu căutam ceva anume, nu aşteptam pe nimeni, veneam de
la serviciu. Mă simt atins pe mână şi tresar, în jurul meu destulă lume, dar
nimeni atât de apropiat. Caut contactul şi privirea ajunge pe bordura înaltă a
rondului de flori, unde o tânără de o sută douăzeci şi şapte de ani mă cheamă
lângă ea. Nu, nu este nicio contradicţie, pentru vrăjitoare, vârsta de o sută
douăzeci şi şapte de ani indică o persoană tânăra, aşa mi-a spus şi mi-a pus un
zâmbet în colţul gurii care a rămas acolo tot timpul cât mi-a povestit ce i s-a
întâmplat.
Să
vedeţi…era în apropiere de noaptea Valpurgiei şi îşi dorea să meargă pe muntele
Blocksberg să se bucure de această noapte a vrăjitoarelor, să danseze şi să fie
alături de celelalte surate ale ei, din păcate nu avea vârsta necesară pentru a
fi primită la această petrecere. Corbul Abraxas, animalul ei de casă, a
sfătuit-o să mai aştepte, să nu se ducă căci va fi prinsă şi va fi pedepsită.
Am putea spune că Abraxas a corbit,
dar nu-i adevărat, el doar a avut dreptate căci Mica Vrăjitoare va fi prinsă de
către mătuşa Rumpumpel şi adusă în faţa consiliului vrăjitoresc unde îşi va
primi pedeapsa pentru că a încălcat consemnul şi în ciuda vârstei nepotrivite a
venit la această petrecere.
Pedeapsa
e cruntă, Mica Vrăjitoare va trebui să devină o bună vrăjitoare până la anul, dar celelalte vrăjitoare erau
întărâtate, erau aţâţate, instigate de mătuşa Rumpumpel şi voiau o pedeapsă şi
mai mare, cum ar fi: să o pună niţeluş la fript sau s-o bage până la gât într-o
groapă cu nămol sau să-i zgârie faţa sau măcar o bătaie cu nuiele. Marea
Vrăjitoare le-a ascultat şi a hotărât să suplimenteze pedeapsa luându-i micii
vrăjitoare mătura şi lăsând-o să se ducă acasă pe jos.
Dar
cartea cu vrăji este groasă şi Mica Vrăjitoare abia ajunsese la pagina două
sute treisprezece şi vraja nu este o treabă prea simplă. Noroc cu Abraxas că îi
tălmăceşte sensul vorbelor bună
vrăjitoare şi aşa începe o sumedenie de peripeţii prin care mica noastră
vrăjitoare o ia pe calea cea bună.
Şi
iată că anul a trecut, Mica Vrăjitoare este din nou în faţa consiliului dar
nu-şi face probleme căci ştie că a făcut totul bine. Totuşi, când aude că
raportorul ei este mătuşa Rumpumpel se gândeşte o clipă că aceasta va îndruga
cine ştie ce minciuni gogonate, dar se linişteşte când aude doar adevărul
despre „cum a ajutat bătrânele să adune vreascuri şi cum l-a vindecat de
răutate pe pădurar [am râs cu gura până la urechi când am auzit episodul
acesta]; povestea fetiţei cu florile de hârtie, a căruţaşului, a omului cu
maroane; povestea cu boul Korbinian, căruia i-a salvat viaţa; povestea cu omul
de zăpadă; povestea cu hoţii de ouă; povestea şindrilarului, căruia i-a băgat
minţile în cap.”
Vă
daţi seama că cele auzite şi confirmate de Mica Vrăjitoare ca fiind adevărate
nu le-a încântat auzul vrăjitoarelor rele care s-au năpustit cu urlete
sălbatice asupra sărmanei fiinţe şi i-au tras o mamă de bătaie, mamă ce bătaie,
cu coada de mătură! Ba mai mult, au pedepsit-o din nou punând-o să adune de una
singură lemne pentru focul ce urmau să-l aprindă în noaptea Valpurgiei.
Dar
povestea nu se termină aici deoarece Mica Vrăjitoare urzeşte un plan… un
aeroplan vrăjitoresc capotează în creştetul capului meu, tresar… sunt în
continuare pe bordura înaltă a rondului de flori dar lângă mine nu este nimeni.
Închid cartea şi hotărăsc că o cumpăr cu 8 lei de la nea Gică, anticarul de pe
scările pasajului Obor.
Răspuns: K.J., ştiu de ce Mica
Vrăjitoare nu a reuşit să te ajute, vraja ta a fost făcută de un vrăjitor, nu
de o vrăjitoare.
Autor: OTFRIED PREUSSLER (20
octombrie 1923, Reichenberg – 18 februarie 2013, Prien am Chiemsee)
Copertă şi ilustraţii: DONE STAN
Traducere: IORDAN CHIMET şi
CHRISTA RICHTER
Titlu original: Die kleine Hexe
(1957)
Editura: Ion Creangă
Lector: ECATERINA
ŞIŞMANIAN
Tehnoredactor: AURICA
IORDACHE
Dat la cules 1.VII.1981; Bun
de tipar 4.XII.1981; Apărut
1981; Comanda nr. 1897; Coli
de tipar: 8 ½.
