S-a
hotărât de mult, unii oameni sunt mai creativi decât alţii, dovadă stau
produsele care ies din mâinile lor şi nu vorbim de orice fel de produse, vorbim
de produse a căror valoare este recunoscută şi acceptată de către cei din jur.
Chestiunea aceasta a creativităţii a ţinut acu ceva vreme capul de afiş în
domeniul cercetărilor psihologice. După ce s-au făcut delimitările conceptuale
necesare, după ce s-au clarificat termenii s-a impus problema determinării
potenţialului creativ. A apărut E.P. Torrance şi a propus un test în care
plecându-se de la elemente grafice simple, cum ar fi o linie, un punct sau
combinaţii acele acestora, subiectul trebuia sa imagineze cât mai multe
lucruri, obiecte în care se poate regăsi ca element constitutiv simbolul grafic
prezentat. Evaluarea se face în funcţie de frecvenţa răspunsului dat, cu cât
răspunsul este mai rar întâlnit, cu atât se poate vorbi de un potenţial creativ
ridicat.
Prelucrând
liber acest test voi face şi eu mica mea cercetare în domeniul creativităţii.
Nu voi folosi elementul grafic, două dimensiuni mi se par puţin ofertante,
intenţionez să adaug şi cea de a treia dimensiune, că na! doar suntem în epoca
3D. Nu intru în detalii de constituire a eşantionului şi alte rugozităţi
statistice, este suficient să spun – şi să mă credeţi pe cuvânt – că eşantionul
este reprezentativ.
Într-o cameră care întruneşte toate condiţiile
necesare plecând de la căldură şi ajungând până la fotoliu confortabil şi
pisică dispusă să toarcă, trecând prin ceaiuri cu diferite arome şi biscuiţi,
pricomigdale şi fursecuri, subiectul este introdus cu pompă şi aşezat comod
după care i se serveşte materialul testului… un ghem de mohair. Instructajul
este simplu şi uşor de imaginat, aşa că sar peste el direct la produsele
rezultate. Mai jos se poate urmări un grafic de frecvenţă, grafic pe care îl
voi explica în cel puţin 1000 de cuvinte…
Se
pot observa câteva categorii de produse, să le luăm pe rând. Cei mai mulţi
subiecţi au utilizat ghemul de mohair în producerea de articole vestimentare,
pieptare, ilice, târlici, mănuşi, ciorapi, fulare, şaluri, pantaloni, ceea ce
nu-i rău deloc, căci dacă sunt lucrate cu măiestrie pot ţine şi de cald şi de
foame. Urmează cei care au văzut ghemul de mohair utilizat în producerea de
articole pentru spioni şi Moş Crăciun de ocazie, mai precis bărbi şi mustăţi
false dar stufoase, o singură persoană a menţionat şi sprâncenele. Vine rândul
articolelor jucărie, au fost aici câţiva subiecţi pe care dacă nu-i opream la
timp, crăpau de atâta joacă şi nu alta. Am ajuns la o categorie cu frecvenţă
redusă şi anume articole tehnice, sunt cei care au văzut ghemul de mohair pe
post de garnitură etanşeizantă sau chiar fitil. Şi la final, categoria alte
răspunsuri, care indică un potenţial creativ deosebit, menţionăm aici două
utilizări, prima – unitate de măsură, iar cea de a doua… mai bine vă povestesc…
Am
făcut cunoştinţă şi prima impresie a fost aceea că am în faţă o persoană
deosebită, o atingere moale, pufoasă, o privire catifelată,un bun simţ
nemaipomenit, impresie care a fost
susţinută şi de felul diferit de a intra în contact cu ghemul de mohair, acesta
a fost pipăit, mirosit, chiar gustat, ascultat şi privit din diferite
perspective. Creionul aluneca pe hârtie, paginile erau date unele după altele,
a trebuit să plec pentru scurt timp, când am revenit persoana nu mai era, dar
pe măsuţă am găsit o carte „Planeta de aur – Aventurile lui Hendrik de Mol”.
„Sfinte
Mohair!”, „Sfântă Maşină de Cusut!”… am găsit nu numai lâna de aur ci şi
andreaua de aur, citind, am intrat într-o lume pufoasă cu pajişti de pluş
portocaliu, cu şosele de pluş albastru, cu poduri de pluş ce se arcuiesc peste
râuri în care apa curge domol, am dat peste conace de pluş, peste o mulţime de
jucării de pluş, am mâncat prăjituri din lână pură, am călătorit în spaţiu cu
nave de pluş, am învins piraţi de pluş, am onorat invitaţia reginei
Apollonia-Margareta, regină a Planetei de Pluş.
Să
nu vă aşteptaţi ca într-un univers aşa de pufos, răul să nu existe. El este
reprezentat de Calavera, care doreşte să redea strălucirea de altădată a
Imperiului de Lemn, el este obsedat de putere şi doreşte să fie recunoscut
drept stăpân de către toate jucăriile, fie că sunt din lemn, metal, plastic,
pluş, jucării roboţi. Pentru aceasta el are nevoie să afle cel mai bine păstrat
secret din universul cunoscut, secret care se află în posesia bunicului
Martinus, curatorul unui muzeu de jucării din Sippelstad, Olanda. Bunicul
Martinus refuză să divulge secretul fapt pentru care este transformat într-un
spărgător de nuci. Nepotul acestuia – Hendrik de Mol – va încerca să-l salveze
pe bunic, dar va fi şi el transformat într-o cârtiţă de pluş - nomen est omen.
Sub această înfăţişare el va duce o dublă bătălie, prima este aceea de a-l
salva pe bunic şi implicit Planeta de Pluş, iar cea de a doua se va da cu fobia
sa de spaţii deschise, căci el devine agorafobic din momentul dispariţiei
misterioase a părinţilor săi.
Hendrik,
alături de prietenii săi, ursuleţul Berend, Hildegard, prietena sa umană, dar
transformată şi ea în raţă de pluş, Wilhelmina, păpuşa lui Hildegard, Tao, un
zmeu dragon care se va dovedi a avea un rol important în această poveste, trece
printr-o mulţime de aventuri şi peripeţii… dar nu va spun nimic despre ele căci
ghemul meu s-a micşorat, dar nu acelaşi lucru pot spune şi despre ghemul de
mohair al lui K. J. Mecklenfeld, căci despre el este vorba deoarece ştiu că
pregăteşte al doilea volum al acestei serii.
Îmi
place finalul cărţii deoarece aduce povestea cu picioarele pe pământ, dar nu o
ancorează în realitatea unui proces terapeutic, îi dă voie să fie liberă, să
zboare acolo unde imaginaţia este la ea acasă, într-un univers al jucăriilor de
pluş.
Cartea care vă asigură intrarea în poveste poate fi cumpărată de aici.
Cartea care vă asigură intrarea în poveste poate fi cumpărată de aici.
Temă: Treziţi pluşul din voi!
Autor: K.J. MECKLENFELD
Coperta I: VIKTORIJA SEMJONOVA
Coperta II: MATTIAS ADOLFSSON
Editură: carte tipărită pe cont
propriu de către autor
ISBN 978-90-821844-0-2