Sunt
tare mândru de noua mea achiziţie. Mi-am cumpărat perechea asta de ochelari de
la magazinul cu produse neinventate încă. Sunt nişte ochelari speciali care te
ajută să vezi lucrurile cu ochi diferiţi de ai tăi. Nu vezi pădurea din cauza
copacilor, setezi ochelarii pe modul ţapinar; nu vezi legătura dintre actul
ratat şi problema ta, setezi ochelarii pe modul Freud; nu vezi teorema lui
Pitagora, îţi pui ochelarii, alegi din meniu Pitagora şi din acel moment orice
triunghi dreptunghic îţi face cu ochiul; nu vezi să citeşti… lasă prostiile şi
mergi la oftalmolog.
Eu
văd să citesc şi ochii mi-au căzut pe următorul titlu Mai tare ca Sfântul, nici o clipă nu m-am gândit la călugări,
sfinţi părinţi & co. ştiam că voi avea parte de aventuri şi nici nu citisem
subtitlul „roman de aventuri pentru copii”. Instantaneu imaginea lui Roger
Moore cu nimbul apărând deasupra capului său s-a amorsat în memoria mea.
Nu
am fost dezamăgit nici o clipă, tensiune, adrenalină, aventură toate se
năpustesc asupra cititorului, imediat ce acesta trece peste intro-ul poveştii.
Suntem în preajma Crăciunului şi Ţucurel colindă împreună cu părinţii săi
magazinele cu jucării, ajung la „Magazinul Copiilor” din Calea Victoriei (acela
de pe colţ pe care-l ştim sub numele de Romarta, mai era unul şi la
Bucur Obor
Ajuns
acasă, Ţucurel se năpusteşte în camera sa unde află toată povestea lui Tom, îşi
dă seama că nu are cum să-l ducă înapoi la magazin… dar este chemat la masă şi
se ştie, copiii nu pot lipsi de la masă. Tom profită de această plecare şi
demarează în trombă. Gonind pe străzi cu peste 150 km/h ajunge la timp,
exact înainte de închiderea magazinului, se strecoară cu dibăcie printre
picioarele angajaţilor şi se duce direct la raftul cu detectivi pentru a-l
căuta de Edgar Fogg, un vestit detectiv şi prieten de-al său. Decepţie, acesta
fusese cumpărat! Totuşi, se poate lua legătura cu el, folosind un aparat de
emisie-recepţie. Ne aşteaptă o noapte lungă care începe cu o investigaţie
făcută ca la carte de către Edgar Fogg în apartamentul de unde a dispărut Lili,
prietena lui Tom. Se ştie că o dispariţie nu vine niciodată singură, astfel
încât la plecarea din clădire se constată şi dispariţia portăresei, se pare că
aceasta fusese luată de ambulanţa cu numărul 12040, chemată pentru un schimb de
focuri la barul „Simon Templar”… alarmă falsă, la acest bar nu a avut loc nici
un incident. Cu ajutorul staţiei de emisie-recepţie Edgar Fogg, află că
ambulanţa cu numărul 12040 a
suferit un accident în apropierea gării Duratino. Tom accelerează în noapte, este
descoperită doamna Durand, portăreasa, dar echilibrul este repede refăcut
deoarece este răpit Tom. Edgar continuă investigaţiile şi raţionamentul în
conduce înspre oraşul Colinax. Aici lucrurile se precipită sub forma unei
intervenţii brutale asupra lui Edgar, dar nu înainte ca acesta să îşi
pregătească un plan de rezervă, care lasă impresia că va eşua. Nu ne conducem
nici o clipă după aparenţe, ele sunt tot timpul la dispoziţia noastră, jocul
lor ne aparţine. Tom, Edgar şi Lili se vor reîntâlni în burta Delfinului, un
iaht ce turează motoarele în noapte îndreptându-se spre insula „Steaua
Singuratică” a fabricantului de jucării cibernetice B.B… aici are loc
deznodământul şi epilogul poveştii.
Dar
stai, mă ia cu vertij şi-o ameţeală îmi vine, genunchii mi-s moi şi nu mă pot
ţine, încerc să-mă-ntind, de hulă să scap şi ochelarii îmi cad de pe cap. Acum
văd lucrurile ca un copil al zilelor noastre, titlul asta nu are nici un
cârlig… pare a fi vorba de un om care face într-un timp mai scurt mai multe
fapte bune şi folositoare decât un sfânt. Ceea ce, între noi fie vorba, nu este
departe de adevăr, căci Edgar Fogg se comportă exemplar, ba mai mult decât
atât, el reuşeşte să dea şi sens expresiei încurcate
sunt căile Domnului, deoarece nu-i explică lui Tom de fiecare dată scopul
acţiunilor sale, lăsându-l pe acesta să creadă că sunt pe un drum greşit.
Acum
c-am prins gustul, comut ochelarii… mă joc de plăcere între diverse puncte de
vedere. Eu detectiv rafinat, nu înţeleg cum la un moment dat îmi aprind o
ţigară şi urc în camionetă trăgând din pipă şi reflectând la anchetă.
Temă: Daţi-mi de ştire dacă-mi
vedeţi ochelarii pe undeva, ca un nătărău ce sunt i-am pierdut.
Autor: PETRU VINTILĂ (12 iunie 1922,
Orşova – 7 august 2002, Bucureşti)
Copertă şi ilustraţii: IOANA
CONSTANTINESCU
Editura: Tineretului
Redactor: VINICIU
GAFIŢA
Tehnoredactor:
GEORGHE CHIRU
Dat la cules: 30.01.1969. Bun de tipar 20.06.1969. Apărut 1969. Comanda
nr. 9081. Coli editoriale 2,8. Coli de tipar 4 A 13770. C .Z. pentru
bibliotecile
mici 8R – 93
