
Totuşi,
din ciclul „Dacă doriţi să revedeţi” am să amintesc episodul cu pisicile. După
trei ani petrecuţi alături de bunic, în cabană, sus la munte, unde Heidi
cunoaşte libertatea naturii, aceasta se vede nevoită să plece la Frankfurt în casa
familiei Sesemann, unde mătuşa Dete i-a găsit un loc, după părerea ei, mult mai
bun decât la bunicul în creierii munţilor. Aici, la familia Sesemann, Heidi,
trebuie să-i ţină companie Clarei, o fetiţă de doisprezece ani, care prezintă
oareşce deficienţe de locomoţie. Cele două fetiţe se înţeleg foarte bine, dar
atmosfera în această casă este ţinută în frâu de către Fräulein Rottenmeier, o
guvernantă care ţine la etichetă, ca un căţel de papucul stăpânului său. Într-o
zi, Heidi ajunge până în turla bisericii, în încercarea de a redescoperi
libertatea naturii între zidurile oraşului. Ei bine, aici la oraş această
libertate este tare departe şi i se pare că un bun substitut ar fi puii de mâţă
pe care tocmai i-a văzut într-o odăiţă. Îşi dă seama că pisicii nu vor fi
acceptaţi de către domnişoara Rottenmeier, fapt pentru care îi ascunde în şorţ,
aducându-i clandestin în casa familiei Sesemann. Fräulein Rottenmeier va avea o
zi furtunoasă când va descoperi pisoii şi pe fraţii acestora care au fost aduşi
de către un flaşnetar într-un coş. Şi de ar fi doar pisicile, dar mai este şi
broasca ţestoasă a flaşnetarului şi muzica acestuia şi domnişoara Rottenmeier
nu reuşeşte să ţină ritmul deşi sare de colo, acolo, până ce aterizează cu
picioarele-n sus spre distracţia tuturor… se pare că râsul mai atenuează din
apăsarea pe care ţi-o impune o ţinută strictă.
Atenţie
doar ce ediţie folosiţi, eu am văzut una apărută după 2000 în care era
povestită doar prima parte a acestei poveşti. Este adevărat că iniţial cele
două părţi ale poveştii au apărut în momente de timp distincte, dar cu timpul
ele au început să circule ca formând un tot. Mi se pare mai productiv de găsit
o ediţie care să le cuprindă pe amândouă chiar dacă sunt repovestite, nu are
sens să urci poteca până la jumătate şi să te mulţumeşti cu frumuseţile văzute
până aici căci odată ajuns sus, la capătul potecii, priveliştea care ţi se
oferă este minunată. Eu am folosit ediţia din 1978, apărută la editura Ion
Creangă, este vorba tot de o repovestire făcută de Jean Grosu, dar mult mai
detaliată.
Temă: Creaţi-vă o amintire
salvatoare făcând o faptă bună total dezinteresat fiind.
Autor: JOHANNA SPYRI (12 iunie
1827 Hirzel, Elveţia – 7 iulie 1901 Zürich, Elveţia)
Copertă şi ilustraţii: DOINA BOTEZ
Traducere: repovestire de JEAN
GROSU
Titlu original: Heidi (1880)
Editura: Ion Creangă
Lector MARIETA
NICOLAU-PLĂMĂDEALĂ
Tehnoredactor KLARA GALIUC
Bun de tipar 1 August 1987
Apărut 1987
Coli de tipar 12
Heeeei, Heidi! Stiai ca cel care este responsabil pentru serialul de desene animate japonez Heidi este Isao Takahata, unul dintre cei doi creatori din studioul Ghibli? Celalalt este Miyazaki, favoritul meu numarul unu in ce priveste animatia, dar la acea vreme era doar ucenicul lui Takahata. Oricum, este mana lor acolo, de aceea a si devenit atat de popular in intreaga lume. Eu si acum ma mai uit cand si cand la serial (il am cu subtitrare in engleza si sonor original in japoneza, adica nu este masacrat de americani pe coloana sonora).
RăspundețiȘtergereI-au dedicat muzeu pentru ca este reclama 100% pentru Elvetia. Ce imagine mai idilica decat cea reflectata de Heidi exista pentru acea tara minunata? Haha, eu m-as muta acolo cu prima ocazie. Este o tara foarte frumoasa. Daca nu ai vizitat-o sa o pui musai pe lista :-)
Tema pentru acasa am facut-o de mai multe ori in viata. Ciudat este ca mi s-au pastrat de-a lungul anilor senzational de clar in minte reactiile oamenilor care au fost implicati. Nu m-am intrebat de ce.
Tin minte din aceste desene fata lui Peter, avea el doi dinti mari, patratosi si radea cu gura pana la urechi si avea si o caciula, cumva asemanatoare cu un clop si cum fugeau ei pe plaiurile inverzite ale muntilor... dar cam atat. Mie mi-au placut tare Aventurierii Spatiului, mama! stateam cu sufletul la gura sa vad cum s-au descurcat Rana, Toppy, Sebeep, Giraffe in aventrurile lor. Am aflat ca realizatorul acestor desene Kazuyoshi Yokota a avut si el ceva de desenat in Heidi (este mare intrenetul acesta, altfel nu stiam eu luxurile acestea :))
ȘtergereIntrebarea "de ce" impinge spre descoperirea unei cauze, sa acceptam ca uneori lucrurile se intampla si gata, prea vrem sa le stim noi pe toate. Intr-un anumit tip de poveste - asta daca alegem sa credem in ea - semnificatia se va revela singura :)
Oh, am uitat sa ofer pufosenia obisnuita: Noapte buna pufoasa sa ai!
RăspundețiȘtergerePrimesc pufosenia cu placere... pentru ea tin deschis toata noapte :). Multumesc la fel... desi cu un pic de intarziere.
ȘtergereAventurierii Spatiului. Nu-i stiu. Ma duc sa-i caut. Multumesc :-)
RăspundețiȘtergereDa, da , cu Peter! Si Okasaaaaaaa! Si cainele! Si bunicul, bineinteles :-)
Aha. I-am gasit. Nu, nu stiam despre ei dar pare Foarte Interesant. Sa vad poate ii gasesc pe DVD. Multumesc pentru mentiune, Daniel :-)
RăspundețiȘtergereEste un serial foarte palpitant, plin de caracter si daca ai dispozitia necesara chiar te face sa te gandesti la situatiile prezentate si la solutiile gasite... 77 de episoade pline de speranta :)
Ștergere