Peter Pan şi Wendy

            Uşa şi fereastra au funcţionalităţi diferite, uşa mai degrabă închide un spaţiu, delimitându-l, pe când fereastra deschide spaţiul, permite trecerea de la interior la exterior şi invers. Omul devine prin închideri şi deschideri succesive, prin trecerea în interior a ceea ce află la exterior. Trebuie să te închizi bine şi să te deschizi la momentul potrivit… să ne imaginăm o casă care are doar uşi, cel de dinlăuntrul casei va putea doar auzi ce se întâmplă afară, oricât de mare i-ar fi acuitatea auzului, el ar fi limitat… şi aşa, au apărut ferestrele, ele satisfac nevoia de închidere (securitate) dar şi nevoia de cunoaştere… ai stat vreodată la fereastră şi ai văzut…

                        … am văzut o mulţime de bunătăţi înăuntru, dar era închis!

           

            O fereastră nu poate fi deschisă de dinafară decât cu forţa, caz în care, avem o pătrundere prin efracţie. Dacă fereastra o găsim deschisă, avem fie neglijenţă, fie invitaţie, cert este că ne putem face intrarea adoima lui Peter Pan, un băieţel cu o imaginaţie debordantă, pus pe hârjoană şi dornic de a face noi recruţi care să-l ajute în jocurile puse la cale de el. Petre Pan creşte aripile imaginaţiei şi ne învaţă să zburăm în Ţara de Nicăieri, adică oriunde se află un copil. Cu toate că vedem voioşie, antren, jovialitate, efervescenţă, spirit de aventură, camaraderie, francheţe, Peter Pan ascunde o melancolie, o tristeţe pe măsură. Refuzul lui de a se maturiza, trebuie privit ca un act pe deplin volitiv, conştient, el simte că nu este complet, el are nevoie să i se spună poveşti căci spusa lor îl încălzeşte asemenea unei păturici dragi, îl face să se simtă ocrotit. În jocul acesta serios el are nevoie de un partener pe măsură şi el va fi Wendy, fetiţa cea mare a familiei Darling. Wendy va şti să se joace de-a mama, fiind la înălţimea aşteptărilor lui Peter pentru că doamna Darling este o mamă model. Lui Peter nu-i rămâne altceva de făcut decât s-o convingă pe Wendy şi fraţii ei să intre în jocul lui. Nimic mai simplu, le va arăta cum pot zbura şi îi va câştiga cu uşurinţă de partea sa. Gata, aventura poate începe! Dar despre ce aventură este vorba? Maturizarea – iată un cuvânt ce poate fi definit mai degrabă din punct de vedere fiziologic decât psihologic, acest proces atât de complex mi se pare a fi cheia de boltă a întregii povestiri.

            Avem o poveste serioasa, cu multe resurse si bogată în posibile interpretări, ca de altfel orice lucru bine făcut, dovadă succesul pe care îl are şi în prezent. Bine, popularizarea personajelor se poate datora în buna parte si companiei Disney, care a făcut din Peter Pan şi Tinker Bell simboluri ale lumii de basm. Asta se poate verifica uşor întrebând orice copil dacă a auzit de cele două personaje, răspunsul va fi prompt si afirmativ. Mi se pare potrivit, ca ori de câte ori avem ocazia să mergem direct la sursă şi să vedem cum stau lucrurile, în cazul de faţă mă gândesc la cum o înfăţişează Disney pe Tinker Bell. Se ştie că în cazul personajelor celebre, cum ar fi Tinker Bell, dar putem vorbi şi de piticii din Albă ca Zăpada, de mica sirenă, transformarea lor în desene animate atrage uneori după sine o edulcorare a trăsăturilor de personalitate, alteori aceste trăsături sunt omise sau chiar inversate, totul pentru a crea un caracter pe potriva aşteptărilor. Viteza de desfăşurare a desenelor animate nu lasă prea mult loc nuanţelor, acestea pot fi descoperite doar mergând direct la sursă, astfel nu vom vedea în desenele animate o Tinker Bell răzbunătoare, invidioasă, geloasă, capabilă de mari sacrificii, la un moment dat (în poveste) ea va bea otrava pregătită de Hook şi astfel îl salvează pe Peter. Povestea are tot timpul pentru a explica, a descrie, a construi, a deschide şi închide ochii asupra unor sensuri şi înţelesuri care nu pot fi prinse într-o imagine în mişcare. Ţinând cont de cele de mai sus se impune o precizare şi anume, textul cărţii de faţă este o adaptare a poveştii pentru o versiune bogat ilustrată.

Temă: Explicaţi de ce zânele se nasc doar la primul râs al copilului.

Autor: JAMES MATTHEW BARRIE (9 mai 1860 – 19 iunie 1937)

Copertă şi ilustraţii: LIVIA RUSZ

Traducere: OVIDIU CONSTANTINESCU şi ANDREI BANTAŞ

Titlu original: Peter and Wendy

Editura: Ion Creangă.

Lector: MARIETA NICOLAU PLĂMĂDEALĂ

Tehnoredactor: KLARA GALIUC

Bun de tipar: 25. X. 1986

Apărut: 1987

Coli de tipar: 15