sâmbătă, 26 mai 2012

Caramele cu piper

Putem trăi experienţa altora citind sau ascultând o poveste. De ce am face lucru asta? Pentru că oricum am fi, vrem să devenim. În funcţie de idealurile noastre ascultăm sau citim un anumit fel de poveşti, ne hrănim cu ele.
            Atunci când gustăm dulciurile oferite de Mircea Sîntimbreanu constatăm că sunt condimentate, că sunt înţepătoare la limbă, că te pişcă asemenea unui ţânţar care nu te lasă să dormi, dar aici nu e vorba de somnul fiziologic, ci este vorba de somnul conştiinţei morale, ea este cea care trebuie trezită. Sigur că poveştile pot fi circumscrise unui anumit specific al epocii, dar ele rămân nişte prăjituri savuroase chiar şi după ce omul propus de acele vremuri s-a dovedit ineficient. Se impune o precizare, omul multilateral dezvoltat era silit să îndeplinească, să răspundă afirmativ la o serie întreagă de solicitări absurde, ridicole de cele mai multe ori, totuşi politeţea, temeinicia lucrului bine făcut, asumarea responsabilităţii, dorinţa de perfecţionare, bunul simţ şi buna creştere, respectarea promisiunilor făcute rămân nişte deziderate valabile şi în zilele noastre – asta doar în caz că ne dorim să trăim civilizat!
            Mircea Sîntimbreanu îşi tratează invitaţii cititori într-un mod delicios, te lingi pe degete atunci când dai foile, când vezi cum se rotesc cuvintele, cum sensurile nou apărute îţi deschid pofta de a citi mai departe. Devii curios să vezi ce a mai pregătit gazda pentru acest festin. După ingestie, urmează digestie, dar fii atent, nu te culca cu burta plină pe carte, căci se depune, fii lucid şi analizează, analizează-te… efortul mintal creşte metabolismul bazal cu 3%, în felul acesta ai ocazia să creşti frumos, asemenea unui cozonac.


            Voi prezenta câteva din prăjiturelele oferite spre degustare:
  
a)      A SE FERI DE UMEZEALĂ! Căci dacă indicele H constituia, ca să zicem aşa, virusul său intern, umiditatea era, încă de pe vremea când purta scutece, cel mai primejdios agent extern. Aducea gripa. Şi ştiţi şi voi cât mai valorează o maşină gripată! (A se feri de umezeală!)
b)      La Muzeul de Ştiinţe Naturale din şcoală poposise un lup. Bineînţeles împăiat. Masiv, zbârlit şi parcă alergând cu botul întredeschis, temutul carnivor, devenit în mod fatal prin împăiere ierbivor, aştepta cum s-ar zice – şi de data asta se potriveşte – cu limba scoasă, orele de zoologie. (Un mamifer nevertebrat)
c)      Avea doi ani neîmpliniţi şi era în clasa a III-a. Şi trebuie adăugat că repeta clasa: cu un an în urmă tot în clasa a III-a fusese. Faptul acesta nu trebuie să vă surprindă; vreo duzină dintre surorile ei, toate gemene, urmau clasa a XI-a, iar alte câteva, mai tinere, îşi dăduseră chiar examenul de maturitate. Pentru nişte bănci şcolare e un lucru cât se poate de obişnuit. (Băncile)

Temă:  Vă aduceţi aminte când aţi văzut un gest politicos?

Autor: MIRCEA SÎNTIMBREANU (7 ianuarie 1926, Băiţa, jud. Hunedoara – 18 august 1999, Bucureşti)
Copertă şi ilustraţii: CREŢU STELA
Editura: Tineretului

Redactor responsabil: TUDOR POPESCU
Tehnoredactor: VALERIA POSTELNICU
Dat la cules 14.01.1966. Bun de tipar 12.04.1966. Apărut 1966
Comanda nr. 6663. Tiraj 33140. Hârtie semivelină de 63 g/m2
540x840/16. Coli editoriale 4,5. Coli de tipar 6,5. A. T. 17653.
C. Z. pentru bibliotecile mici 8R – 93

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu